Si daca

Si daca cuvintele au rosturile lor,
Si daca le lovesti si nu te dor,
E nimerit sa spun ca nu imi pasa,
Ca le-as rostogoli de-a valma,
Intr-o plasa,
Sa nu ma muste ele de picior,
Caci sunt urzici ce spinteca si dor,
Atat de iuti s-amare totodata,
Primite de la cei ce nu le iarta,
Jegosi cu sufletul manjit si far'de chef
Sa aiba inima in piept,
Jegosi cu constiinta amortita,
Leprosi cu pielea nesimtita,
Care izbesc cuvintele de noi,
Le-arunca fara rost si, cu noroi
Imi spulbera tacerea de bun simt
Si ma vorbesc de rau, cand eu sughit...

Si daca tot au rosturile lor,
Cuvintele lovite nu ma dor,
Sa-mi fac costum din gandurile mele
Si toti ce ma vorbesc de rau sa sune
Alarma inimii,
Iar daca tot ma uit la ele greu,
Ca au pierdut un Dumnezeu,
In piatra sa fac sa lancezeasca,
Si sufletul sa putrezeasca,
Iar eu sa uit, ca mai demult,
Le-am tinut piept,
Si sa le uit...

Iar tu priveste-ma acum in ochi,
Si am sa uit de tot ce e deochi,
Lasandu-mi sufletul pribeag sa plece,
Sa cutreiere si sa incerce,
Sa lumineze acolo unde-i noapte,
Acum, mereu,
Sau, ca sa zic mai greu,
Sa taie de la radacina,
Fara mila,
Ciulinii vorbelor murdare,
Cu albele margartiare...
Sa le-nconjoare!!