Ploaia

De-ar fi ploaia aici, langa mana mea stanga,
Batandu-si tacerea pe palma mea uda,
Sapand inelare furtuni si dezastre ,
Cu ropot de tunet si fulgere-albastre,
Siroaie de ape, cu grindina multa
Sa bata in palma si nimeni s-auda

Vaietul trist ce rasuna, rasuna...

De-ar fi ploaia, aici si acum langa mine,
Sa-mi spele pacate si ganduri rebele,
In ropot de ape mi-as frange durerea,
Calcand in picioare fuioare de rele,
Lasandu-mi dorinte sa zburde alene,
Cu preturi de vise mi-as vinde durerea,

Si vaietul trist ce rasuna, rasuna..

De-ar trece potopul prin degete calde,
Luandu-mi cu el tot ce desparte,
Si dragostea, ura, dorinta de moarte,
Mi-as pierde puterea sa cred, mai departe,
In doine si fluier, in vremuri desarte,
In pajisti si rauri de ceruri albastre,
In tot ce dispare s-apoi iar renaste,

In vaietul trist ce rasuna, rasuna...
...Mi-as pune o viata si doua, impreuna...