Fetita mea

Fetita mea creste,prea repede parca,
O vad gangurind, urcand cate-o treapta,
Fetita mea se priveste-n oglinda,
Canta si rade, mirata, candida,
Invata, citeste si spune povesti,
Miroase a floare? Tu, cine esti??
javascript:void(0)
Fetita mea,o floare-i si ea,
O floare cruda-n gradina mea,
Nevoie are de-ndemnuri si sfaturi,
Chipul ei drag, sa- l privesti nu te saturi...

Fetita mea, cu ochii albastri,
Ia-ma de mana si du-ma spre astrii...

Copacul meu

Copacul meu,
Romanta asta am ascutat-o
Amandoi,
Treji si cu ochii luminati.
Am ascutat-o
Candva, demult,
Cand tu erai copacul meu
si romanta asta
Ne robea.

Romanta noastra!
Ingrozitor de vulnerabila,
O romanta ce ni se rostogolea
De pe tample pe obraji
Si apoi pe buze...

Romanta asta
Are ceva crud
In pantecul ei mic si
Nefiresc de verde;
Ceva ce ma tulbura...
Poate vocea ce rasuna
Atata de nevolnic
Se urca spre mine-
Seamana cu o aripa
Ce taie, tanguitor,aerul...

Romanta asta,
Mi s-a prins in par;
Copacul meu,
O vezi??
Parca seamana cu vantul,
Romanta asta...

Romanta asta
Simt cum canta
Dinauntrul meu.
E undeva
Aici, in mine
Si, poate moare, dandu-si ultima suflare
Inauntrul meu,
Copacul meu,
De ce canti??

Romanta asta
Ne subjuga amintirile,
Trecutul si prezentul
Si-si canta pe trunchiurile noastre
Versurile triste-dulci
Si verzi.

Copacul meu,
Romanta asta,
O ascultam amandoi,
Treji, cu ochii luminati...

Si de-as mai putea

Si de-as mai putea sa torc cuvinte,
Cladite fara rost-atatea juraminte-
Si de-as putea sa-mi rup din minte,
Chipul de lut al anilor ce-au fost,
As framanta de-acum-
Sa stiu eu dinainte-
Tot ce va fi cu rost sau fara rost-.

Si de-as mai putea s-agat din nou fiori
De umeri-mi satui sa mai stea drepti,
Mi-as framanta alt trup si chip din lut,
Mai indraznet si, poate, mai urat!

Si de-as putea sa-ncep un nou alt drum,
Mi l-as alege crud si poate mai abrupt,
Cu bolovani, furtuni, sa pot sa cred,
Din nou si, iar din nou, c-o sa-l infrunt,
Si undeva, departe de tot ce-i scrum
Izvoare de lumina sa-mi gaseasca ochii,
Si oaze verzi in care sa-i scufund...

Si de-as putea eu toate astea,
Sa ma intrec cu mine, dincolo de EU,
As mai putea sa cred ca toate astea
Au fost acolo si aici si dincolo de EU!

Paranteza

Am pus o paranteza
Acolo unde limita mi se parea
Infinita;
De ce??
Ca sa las libera palma sa se
Incordeze
Pe linia supla a creionului.

Am pus o paranteza
Acolo unde glasul
Imi devenea sovaitor
Si-mi simteam inima
Captiva.
N-am vrut sa-i dau drumul
- Mi se parea straniu
Sa trec dincolo de paranteza -.

Am pus o paranteza
Dar fara involuntara
Dorinta;
Ci, special, ca sa-mi
Incordez palmele,
Sa le oblig sa scrie
Si sa nu mai puna
O a doua paranteza...

Fiecare zi

Fetitei mele


Fiecare zi mi se pare ca un abis
In care-mi cufund ochii
Ca sa te pot saruta cu buzele
Muta si ascultand glasul si cantecul
Copilului din mine...

Fiecare zi mi se pare un crin
In care ochii ei infloresc zambete
Pe obrazu-mi trist si, rusinata,
Nu recunosc in ea nimic din ce-i al meu...

Fiecare zi mi se pare mai alba
Fiindca copila de aici imi atinge fata
Cu doua porumbite albe, iar ochii ei
Sunt ochii tai si-n zambetul ei
E toata fericirea mea...

*
* *


Se-nalta ziduri triste intre noi.
Fiecare zi aduce un nou inceput
In care tu si eu suntem noi doi
Si, totusi, nu ne-am cunoscut.

Si gandurile mi se prind de tample,
As vrea sa pot, sa pot fugi,
Dar tu-mi rasari mereu in minte :
Sa ma intorc sau tu sa vii?

Vraja in care noi doi amuteam,
Se destrama ca o parere cruda,
Ma imbracam in noapte, muta,
Cu tamplele zvacnind, te cautam.

Flori imi rasar in minte,
Flori si fiori si tot ce e si, poate va mai fi,
Stiu ca existi si esti alaturea de mine,
Chiar daca maine va incepe-o noua zi.

Copacii muti au visuri ca si mine,
dar visuri care se destrama-n zori,
As vrea, ba nu, n-as vrea sa-ti fiu o amintire,
As vrea sa cred ca dragostea dureaza pana mori.

Sa nu mai spui nimic

cuvintele
se rostogolesc - goale si conturate -
de la mine inspre tine.
apoi, invers..

sa nu mai spui nimic.
in linistea ce se va strecura
pe langa noi..si-n noi,
imi voi culca capul
si voi auzi cum bate
extrem de regulat -
inima ta - orologiul lumii.

sa nu mai spui nimic.
cuvintele au intarziat,
ceasul a sosit.
pregateste-te.
in seara asta
imi vei auzi parul cantand...
...si mut, ma vei cauta
in fiecare odaie,
ratacind, innebunind...

iti vei da seama,
intr-un tarziu,
ca nu ai spus nimic
...si, totusi, eu,
eu am plecat,
neuitand insa sa ma strecor
in fiecare ungher.
sa nu mai spui nimic
deoarece
cuvintele nu se mai pot rostogoli
de la mine inspre tine
si nici invers.

poezii rostogolite: Catre ochii tai Iubirea noastra, Dragul meu, Se-m...

poezii rostogolite: Catre ochii tai

Iubirea noastra,
Dragul meu,
Se-m...: "Catre ochii tai Iubirea noastra, Dragul meu, Se-mprastie in vant. In patru zari a aparut Un colt dintr-al tau Suras. Iubirea noastra, Dr..."

Catre ochii tai

Iubirea noastra,
Dragul meu,
Se-mprastie in vant.
In patru zari a aparut
Un colt dintr-al tau
Suras.

Iubirea noastra,
Dragul meu,
Va mai dura o clipa,
Atat cat voi ca sa stiu,
Ca nu a fost
Nimica.

Iubirea noastra,
Dragul meu,
Are un ochi caprui
Si unu-albastru.
E-atat de mica, ca un pui!!
Un puisor de alabastru.

Si daca

Si daca cuvintele au rosturile lor,
Si daca le lovesti si nu te dor,
E nimerit sa spun ca nu imi pasa,
Ca le-as rostogoli de-a valma,
Intr-o plasa,
Sa nu ma muste ele de picior,
Caci sunt urzici ce spinteca si dor,
Atat de iuti s-amare totodata,
Primite de la cei ce nu le iarta,
Jegosi cu sufletul manjit si far'de chef
Sa aiba inima in piept,
Jegosi cu constiinta amortita,
Leprosi cu pielea nesimtita,
Care izbesc cuvintele de noi,
Le-arunca fara rost si, cu noroi
Imi spulbera tacerea de bun simt
Si ma vorbesc de rau, cand eu sughit...

Si daca tot au rosturile lor,
Cuvintele lovite nu ma dor,
Sa-mi fac costum din gandurile mele
Si toti ce ma vorbesc de rau sa sune
Alarma inimii,
Iar daca tot ma uit la ele greu,
Ca au pierdut un Dumnezeu,
In piatra sa fac sa lancezeasca,
Si sufletul sa putrezeasca,
Iar eu sa uit, ca mai demult,
Le-am tinut piept,
Si sa le uit...

Iar tu priveste-ma acum in ochi,
Si am sa uit de tot ce e deochi,
Lasandu-mi sufletul pribeag sa plece,
Sa cutreiere si sa incerce,
Sa lumineze acolo unde-i noapte,
Acum, mereu,
Sau, ca sa zic mai greu,
Sa taie de la radacina,
Fara mila,
Ciulinii vorbelor murdare,
Cu albele margartiare...
Sa le-nconjoare!!

In memoriam

Unde voi gasi
Pasii pierduti pestrada,
In pavajul reptilian?
Si vocea neragusita,
Mereu aceeasi, a greierului,
Ce-si trage sufletul
Numai cand simte pe cineva
Aproape...

Oare voi gasi
Nascut din penelul lunii,
Acelasi desen chinezesc al copacilor
Pe zidurile albe?
Si joaca vantului,
In pletele gutuiului,
Impovarat si trist
Ca niciodata..

Mereu voi gasi
Linistea copilariei
Strecurata pana si-n pietre?
Si vor trai toate
Prin mine si pentru ...
Vor fi, la fereastra timpului,
La fel de aproape?

O zi

O zi,
In care cuvintele
Ma musca principial,
De buze si de gat.

O zi,
In care tristetile pasilor muti
Si freamat cu crengile leganandu-se,
Tanguitor..

O zi,
In care stiu ca
Palma ta se va intoarce;
Si stiu si mi-e teama
De fiecare seara
Ce vine dupa zi.

O zi,
In care as vrea
Sa pot jindui frumusetea
Tacerii de dincolo de noi.

O zi.
Imi aduce fiecare zi
Atatea desteptari si somnuri lungi,
Cu anotimp alb si scurt.

O zi
In care tu,
Taci...si, ziua ta,
Ziua ta, ma aude cantand...

Atata durere

Atata durere si lacrimi se strang,
Si viata trece, alba si rece-nainte,
Si eu as vrea sa merg mereu inainte,

Dar pasii de rac imi suiera-n minte,
Imi vine sa rad,sa suspin si sa plang...

Cand picura ploaia pe varfuri de brad,
Cu umede buze saruta pe obraz,
Dar rece si uda imi pare acum,
Cand trebuie sa-mi iau iar ramas-bun,
De la trecut, sa privesc tot ..inainte,
Chiar daca,

Pasii de rac imi suiera-n minte,
Imi vine sa rad, sa suspin, dar, sa merg inainte..

Cand fosnet de plop imi bate-n fereastra,
Cand luna scanteie si totul vegheaza,
Sa cad intr-un somn letargic si greu,
Sa fug mai departe, chiar daca eu
Aud cum vorbeste plopul cu mine,
Cum tace iubitul intristat langa mine,
Cand,

Pasii de rac imi suiera-n minte,
Imi vine sa rad,sa suspin, sa adorm...

Atata durere si lacrimi se strang,
Si viata trece, alba si rece-nainte..

Ciresul

Ciresul,
Cu cirese m-a intampinat.
Pe ramuri,
Am croit drum furnicilor...
Si fructele imi strajuiesc
Urechile..

Ciresul,
M-a rapit intre ramuri
M-a ascuns
Sa nu ma gasesti...
Dar frunzele,
Cantec frenetic-chemare-.

Ciresul,
Copilaria vesnica a inimii mele,
Ciresul,
Straja a amintirilor;
Ciresul,
Mereu acelasi cires,
Cu fructe rotunde...

Cu Byron

Cand soarele rasare,
In lumina blanda a rasaritului alb,
Sa citesc din Byron la inceput de zi,
Cu tamplele plecate dincolo de noapte,
Gustand miracolul tacerii,
Si ramanan cu Byron,
Noi singuri,amandoi,
Uitand de bratele lungi,caracatice
Ale timpului ce ma subjuga,
Dincolo de tumultul oamenilor si
Dincolo de timpul in care nu ne-am
Inca,

Cunoscut...

Cu Byron sa-mi desfat timpul si lumina
Diminetilor reci de primavara tarzie,

Cu Byron credinta ca lumea ma va ierta
De necredinta mea in neputinta de-a uita
Si de-a ierta tot mijlocul hidos si putred
Al ramelor de oameni sortiti declinului
S-atat de nemilosi in fata plinului
Pe care ti-l descopera in suflet!

Cand soarele rasare,
Byron sa-mi ramana aproape,
Pe bratele lui,
Fruntea mea sa se aline,
Soaptele vii ale versurilor mute
Sa nu ma uite si sa ma scufunde
In orice zi si-n orice noapte
Sa uit de griji, dureri, sperante oarbe...

Iar versurile lui,
Puternice si blande,
Alaturi de-ale mele,
Zadarnice si crude,
Sa zamisleasca lumina candida si soare
Sa-mi creasca-n ochii mintii
Doar mie, si nu oricare
Din versurile lui sortite sa imi fie,
De-a pururea alaturi de inima sa-mi fie!!

Ploaia

De-ar fi ploaia aici, langa mana mea stanga,
Batandu-si tacerea pe palma mea uda,
Sapand inelare furtuni si dezastre ,
Cu ropot de tunet si fulgere-albastre,
Siroaie de ape, cu grindina multa
Sa bata in palma si nimeni s-auda

Vaietul trist ce rasuna, rasuna...

De-ar fi ploaia, aici si acum langa mine,
Sa-mi spele pacate si ganduri rebele,
In ropot de ape mi-as frange durerea,
Calcand in picioare fuioare de rele,
Lasandu-mi dorinte sa zburde alene,
Cu preturi de vise mi-as vinde durerea,

Si vaietul trist ce rasuna, rasuna..

De-ar trece potopul prin degete calde,
Luandu-mi cu el tot ce desparte,
Si dragostea, ura, dorinta de moarte,
Mi-as pierde puterea sa cred, mai departe,
In doine si fluier, in vremuri desarte,
In pajisti si rauri de ceruri albastre,
In tot ce dispare s-apoi iar renaste,

In vaietul trist ce rasuna, rasuna...
...Mi-as pune o viata si doua, impreuna...

A scrie-scriind

A scrie,culcata printre randuri,
Simfonii albe, petale de floare
Tivite cu sentimente...
Renascute - vesele si vibrante -
Sunt gandurile mele firesti.
E doar infinit senin si soare
Ce se naste din ochii tai aurii..

Durerea a murit.
A-ncetat sa fie parghie
Intre astazi si maine;
Fruntea mea ar dori
Sa se culce pe umarul tau,
Ostenita si-mbatata de fericire.

Scriind culcata printre randuri
Imi ascult trupul cum canta
Melodia primei zapezi albe
Din afara si-nauntrul inimilor noastre.
Nu cunosc gustul sarutului
L-au cunoscut obrajii dar,
N-au vrut sa-mi impartaseasca
Nimic, lasandu-ma sa astept,
Sa astept..culcata printre randuri...


Si daca

Si daca cuvintele au rosturile lor,
Si daca le lovesti si nu le dor,
E nimerit sa spun ca nu imi pasa,
Ca le-as rostogoli de-a valma,
Intr-o plasa,
Sa nu ma muste ele de picior
Caci sunt urzici ce spinteca si dor,
Atat de iuti si-amare totodata,
Primite de la cei ce nu le iarta,
Jegosi cu constiinta amortita,
Leprosi cu pielea nesimtita,
Care izbesc cuvintele de noi,
Le-arunca fara rost si,cu noroi
Imi spulbera tacerea de bun simt,
Si ma vorbesc de rau, cand eu sughit..

Si daca tot au rosturile lor,
Cuvintele lovite nu ma dor,
Sa-mi fac costum din gandurile mele,
Si toti ce ma vorbesc de rau sa sune
Alarma inimii,
Iar daca tot ma uit la ele greu,
Ca au pierdut un Dumnezeu,
In piatra sa fac sa lancezeasca
Si sufletul sa putrezeasca,
Iar eu sa uit ca mai demult,
Le-am tinut piept,
si sa le uit...

Iar tu priveste-ma acum in ochi
Si am sa uit de tot ce e deochi,
Lansadu-mi sufletul pribeag sa plece,
Sa tot cutreiere si sa incerce,
Sa lumineze acolo unde-i noapte ,
Acum, mereu,
Sau ca sa zic mai greu,
Sa taie de la radacina,
Fara mila,
Ciulinii vorbelor murdare,
Cu albele margaritare...
Sa le inconjoare!


Verde-cruda

Crescusera cuvinte
Peste tacerile
Morfolite de timp.
Crescusera ierburi
In care vite
Se scaldau fericite;
In leaganul ierbii verde-cruda
Au atipit voci
si trupuri
Paralizate de munca...
Iarba-si canta, supusa,
Leganandu-se,
Tristetea..

Intelepciunea ierbii
Se tragea din faptul
Ca-nvatase din taceri
Cuvinte...